Trezire

Nefericirea incepe mereu cu faptul ca dimineata trebuie sa cobori din pat:"Mecanismul ceasului desteptator s-a declansat si a inceput sa zanganeasca constiincios si barbar.Un croncanit spart,mai degraba clampanit decat tarait de sonerie, caci ceasul era stravechi si uzat;dar zgomotul dura mult,dezasperant de mult"Asta indura Hanno Buddenbrook personajul din binecunoscutul roman al lui Thomas Mann.Intre timp,ne-am modernizat,traim in sec.21,desteptatoarele demodate au disparut,ziua incepe pentru cei mai multi cu o piesa cool, dar asta nu umanizeaza deloc actul de trezire in sine, caci la fel ca in zilele lui Thomas Mann, trezitul dureaza"mult, dezasperant de mult", iar vacarmul refuza sa inceteze.
Totul e la fel,nu incape indoiala, maruntaiele se contracteaza la fel dis-de-dimineata"de furie,jale si deznadejde".Constatam,intelegem,percepem insa nu mai serveste la nimic,trebuie sa ne ridicam, altfel ajungem prea tarziu la scoala,serviciu,santier etc.
Somnul face parte dintre ocupatiile cele mai indragite ale rasei umane,probabil ca reuneste simultan trei calitati.In primul rand, e gratis.In al doilea rand, ii iese aproape oricui, si in orice caz nu ai nevoie de bacalaureat.In al treilea rand, nu te plictiseste niciodata.
E suparator cand forte neintelese te smulg din minunata indeletnicire,zi de zi,catastrofa originara a alungarii din paradis.Spun asta deoarece intr-o dimineata m-am simtit ca intr-un text al lui Kafka
Intr-o dimineata m-am trezit din visele mele nelinistite, m-am pomenit in patul meu, metarmofozat intr-o insecta monstroasa.Zaceam rasturnat pe spate,pe spinarea dura,ca o carapace,iar daca imi ridicam putin capul, imi vedeam pantecele bombat, cafeniu, impartit in mai multe segmente arcuite, peste care abia se mai tinea agatata o patura, inainte de a aluneca definitiv.Ok poate am exagerat,dar daca ma intreba cineva atunci cum ma simt, probabil asta era raspunsul meu.
Si totusi ce facem dupa ce intr-un final oribil ne ridicam din pat,urmeaza toaleta,din oglinda se holbeaza la noi un strain cu ochii injectati si suparati ca urmeaza o zi lunga,mai atipim un pic cand ne tragem ciorapii.Apoi in frigider(daca mai este timp)descoperim tot soiul de delicatese , absolut nepotrivite pentru micul dejun.De ce toate astea?Pentru ce, Dumnezeule din Ceruri, pentru ce?Dar Dumnezeu face lucrul la care se pricepe cu adevarat foarte bine.Si abia apoi intelegem ce s-a intamplat - privirea in oglinda,mucegaiul din frigider,chiar si atipeala si trasul ciorapilor - totul a fost doar un vis si ne aflam mai departe in pat.O privire la ceas:sapte si jumatate.Intarziere sigura, destin ireparabil.
Sau poate doar eu sunt asa.

Povesti care vorbesc

Sunt unele povestiri pe care daca le citesti,simti ca parca a fost scrisa pentru tine, te regasesti cu totul intru ea.Una dintre putinele povestioare pe care le-am citit,a vorbit pentru mine,poate te vei regasi si tu in ea.

...Am cunoscut femei reale,femei imaginare,femei din vis,femei din carti,femei din reclame,femei din videoclipuri,femei din revistele porno.Fiecare altfel si fiecare cu altceva de oferit.M-am indragostit pe loc de cateva si de fiecare data a fost la fel:primul semn ca nu as putea-o iubi a fost mereu ca ma gandeam "cat de futesa,increzuta e".Chiar daca nu era.Barbatii au creierul impregnat de hormoni.Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, pana si el, la orice varsta, isi imagineaza cum ar face-o cu fata plictisita,necunoscuta,de langa el.Dar cand cunosti cea mai minunata femeie din lume,care e cea pe care o poti iubi,semnul este,trebuie sa fie,ca nici pulpele,nici "balcoanele" nu se mai vad,de parca hormonii sexului si-ai agresivitatii s-ar retrage din creierul tau si l-ar lasa inocent ca un creier de copil si translucid ca o cornita de melc.Facem sex cu un creier de barbat,dar iubim cu unul de copil,increzator,dependent,dornic de a da si primi afectiune.Femeile minunate din viata mea,toate cele pe care le-am iubit cu adevarat si care-au raspuns cu dragoste dragostei mele,au fost bucurie pura,nevroza pura,experienta pura.Senzualitatea,uneori dusa pana foarte departe,nu a fost decat un ingredient intr-o aventura complexa a mintii.
Pentru mine nu exista,deci"cea mai minunata"in sensul de 90-60-90,nici in cel de blonda,bruna sau roscata,inalta sau miniona.Cea mai minunata este cea cu care am putut avea un sentiment numit:"cuplul nostru","dragostea noastra".

I met my old lover
On the street last night
She seemed so glad to see me,
I just smiled.
And we talked some old times
And we drank ourselves some beers,
Still crazy after all these years,
Still crazy after all these years...
(PAUL SIMON)

Filme

Unele filme(The Notebook,A Walk to Remember,P.S. I Love You etc) au ceva in comun, o iubire din filme,da,am uitat chiar sunt filme.Nu imi permit sa spun, ca sunt filme slabe,da probabil sunt slabe din punct de vedere al bugetului, dar au ceva ce alte filme,cu bani multi nu au, precum:X-men,Spiderman(sau orice film cu eroi).Aceste filme, te pot trimite pentru 1 ora si jumatate intr-o lume, unde totul e posibil, unde totul merita sa incerci din toate puteriile, dar odata terminat filmul, te face sa gandesti, oare chiar se poate asa ceva,atunci brusc revii la realitate si iti amintesti de esecurile tale in dragoste,de momentele in care credeai, ca se poate sa traiesti si tu in filme, sa fi eroul principal care ramane si cu fata si cu gloria.Cel mai incredibil lucru e, ca acea scanteie care te face sa crezi ca poti aprinde focul, apare in momentul in care te astepti mai putin, si te face sa crezi din nou ca poti fi tu acela din filmu care l-ai vazut acum 3 ani.Oare ne-am mai dorii ceva daca am gasi ce am cautat, poate atunci ar intervenii planul material care, in nici un film nu e o problema, iar iubirea se poate desfasura fara probleme.Din pacate in lumea noastra , fara scenaristi si regizori intervin probleme care ne fac sa stingem acel foc, aprins cu greu odata.Let’s try to start everyday like it is on purpose.

Oare chiar treci prin suferință?

De multe ori, ne închidem în noi înșine. până acolo că nu mai avem capacitatea de a distinge situația în care ne regăsim. Din această cameră de criză, cu voci amare, strigăm spre Dumnezeu ,spunând că nu există. Nu doar atât, căci nu suntem mulțumiți cu acest stadiu, dar vrem să acuzăm pe oricine afirmând că ei sunt cauzele suferinței. Tot ceea ce este în jurul nostru este o paradă a modei, în care, credem noi, cel care suferă cel mai mult este cel mai tare. Iată ce poate creea un om ce se închide în el însuși. Acțiunile sale îl auto-distrug trăind. Poate că este timpul să devenim reali, uitându-ne în jurul nostru, pentru a realiza că în societatea noastră sunt oameni ce suferă mult mai mult decât noi. Problema noastră capitală este că am devenit atât de egoiști încât nu mai avem capacitatea de a vedea abilitățile noastre și ale celor din jur. Ne-am auto-distrus exclamând că suferim datorită altor oameni. Stoparea auto-distrugerii este simplă: ieși din cutia individualismului și cere ajutorul prietenilor tăi. Poate că vei avea curajul și credința de a cere ajutorul Celului pe care nu dorești să-L chemi, adică Dumnezeu.

De ce iubim femeile

Am gasit recent o carte intr-o librarie, cu un titlu cel putin interesant :"De ce iubim femeile"de M.Cartarescu.Am selectat pasaje care mi se par interesante, din "De ce iubim femeile" pentru a dezvalui acest secret.

--Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline si limbi de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din pervesitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles,pentru ca niciodata nu stiu ce sa poarte la o iesire in oras.Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.Pentru ca se trag din fetite.Pentru ca-si ojeaza si deseneaza unghiile.Pentru ca joaca sah, ping-pong sau orice, fara sa le intereseze cine castiga.Pentru ca au un fel de-a rezolva problemele care te scoate din minti.Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.Pentru ca au din cand in cand mici suferinte:o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si atunci iti dai seama ca femeile sunt oameni, oameni ca tine.Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii sau diferite obiecte.Pentru ca niciodata nu ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in autobuz.Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase.Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.