luni, aprilie 27, 2009
Filme
Unele filme(The Notebook,A Walk to Remember,P.S. I Love You etc) au ceva in comun, o iubire din filme,da,am uitat chiar sunt filme.Nu imi permit sa spun, ca sunt filme slabe,da probabil sunt slabe din punct de vedere al bugetului, dar au ceva ce alte filme,cu bani multi nu au, precum:X-men,Spiderman(sau orice film cu eroi).Aceste filme, te pot trimite pentru 1 ora si jumatate intr-o lume, unde totul e posibil, unde totul merita sa incerci din toate puteriile, dar odata terminat filmul, te face sa gandesti, oare chiar se poate asa ceva,atunci brusc revii la realitate si iti amintesti de esecurile tale in dragoste,de momentele in care credeai, ca se poate sa traiesti si tu in filme, sa fi eroul principal care ramane si cu fata si cu gloria.Cel mai incredibil lucru e, ca acea scanteie care te face sa crezi ca poti aprinde focul, apare in momentul in care te astepti mai putin, si te face sa crezi din nou ca poti fi tu acela din filmu care l-ai vazut acum 3 ani.Oare ne-am mai dorii ceva daca am gasi ce am cautat, poate atunci ar intervenii planul material care, in nici un film nu e o problema, iar iubirea se poate desfasura fara probleme.Din pacate in lumea noastra , fara scenaristi si regizori intervin probleme care ne fac sa stingem acel foc, aprins cu greu odata.Let’s try to start everyday like it is on purpose.
Oare chiar treci prin suferință?
De multe ori, ne închidem în noi înșine. până acolo că nu mai avem capacitatea de a distinge situația în care ne regăsim. Din această cameră de criză, cu voci amare, strigăm spre Dumnezeu ,spunând că nu există. Nu doar atât, căci nu suntem mulțumiți cu acest stadiu, dar vrem să acuzăm pe oricine afirmând că ei sunt cauzele suferinței. Tot ceea ce este în jurul nostru este o paradă a modei, în care, credem noi, cel care suferă cel mai mult este cel mai tare. Iată ce poate creea un om ce se închide în el însuși. Acțiunile sale îl auto-distrug trăind. Poate că este timpul să devenim reali, uitându-ne în jurul nostru, pentru a realiza că în societatea noastră sunt oameni ce suferă mult mai mult decât noi. Problema noastră capitală este că am devenit atât de egoiști încât nu mai avem capacitatea de a vedea abilitățile noastre și ale celor din jur. Ne-am auto-distrus exclamând că suferim datorită altor oameni. Stoparea auto-distrugerii este simplă: ieși din cutia individualismului și cere ajutorul prietenilor tăi. Poate că vei avea curajul și credința de a cere ajutorul Celului pe care nu dorești să-L chemi, adică Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)