duminică, ianuarie 03, 2010

Confesiuni de Sarbatori

O sa incep prin a multumii Mosului cel gras si rosu ca nu m-a uitat in cel mai urat an,da am deschis usa si colindatorilor si tiganilor si politiei.Ciudat cum atunci cand iti pierzi speranta in Craciun si in tot el vine cu renii lui cu nume cel putin interesante si te prinde de mana.Stiti filmele celebre cand cineva isi pierde speranta si e vizitat de trei fantome intr-o noapte, pai asa mi s-a intamplat si mie sub o forma sau alta, am invatat din nou ca exista si oameni buni care tin la tine si nu te lasa cand e greu,am invatat din nou sa gust zapada si frigul, am invatat din nou gustul prajiturilor si a sarmalutelor.Deci asta e scrisoarea mea de multumire pentru Mos Craciun.Multumesc am gasit fericire in oameni.
Asta pentru prima parte a sarbatorilor, bineinteles a fost si revelionul,trecerea dintre ani care deobicei pentru mine nu simboliza mult, de data asta a fost altfel a fost anul cand am simtit ca pasesc cu dreptul si nu ma uit inapoi,ma uit la 2010 si ii spun : esti gata?eu vin.Pentru mine anul nou se intersecteaza putin si cu anul cand mai notez un an in calendarul vietii mele.Am implinit acum 22 de ani dupa 2 zile de la anul nou in 2 ian,dragut.Nu as putea sa spun ca ma simt mai batran mai responsabil inca fac lucruri pe care nu le gandesc pentru ca simt ca trebuie, inca sunt un copil.Ca sa inchei aceste confesiuni de sarbatori fara scop, mai spun odata: nu uita de inima ta,ascult-o nu o sa iti para rau!